joi, 22 octombrie 2015

Cel mai recent viral: #lumeaeamea

     Hashtag-ul care asaltează internetul, fiind cel mai recent viral. De ce?
     Hai să aflăm împreună! "Lumea e a mea" reprezintă numele unui film românesc, care abordează o temă savuroasă despre care toți știm, dar nu și vorbim. Această peliculă își propune să scoată la iveală problemele adolescenților și să arunce efectiv în aer ideea de tabu. Aspect care mie îmi place, datorită curajului pe care îl au producătorii.
     Din punctul meu de vedere, trailer-ul este foarte reușit, atrage atât atenția, cât și curiozitatea privitorilor. Este plin de efecte, personajul principal apare în diferite ipostaze, fie că vorbim de droguri, țigări, alcool sau cum le-am numi noi: tentații. Toate acestea se leagă, formează un amalgam de trăiri și experiențe acumulate pe parcursul celor patru ani de liceu, formând o simetrie în care, dacă te pierzi, te întorci de unde ai plecat. Nu ai cum să le ignori! Sunt probleme care se întâmplă, dacă nu te poți stăpâni pe tine însuți și tentația. Fii cu ochii în patru și nu te lăsa păcălit, anturajul te schimbă numai dacă tu îți dorești să o facă!
     Eu am fost acolo, am trecut prin asta, știu "cu ce se mănâncă", iar experiența liceului e istorie. Istorie pe care am învățat-o. Am văzut oameni copleșiți, care nu se mai puteau ține pe picioare, care se îmbătau înainte de a începe petrecerea. Marijuana. Puști în nirvana care fumau țigară după țigară. Cluburi ticsite de fum, podea manjoasă și fețe amețite. Copilării sfârșite prea devreme. Anturaje proaste, copii ușor influențabili și generații în declin.
     Nu. Ăsta. Este. Viitor.
     Ceea ce veți învăța din acest film, este că totul trebuie făcut cu măsură, cu un scop. Numai așa vei căpăta experiență, știind asfel de ce să te ferești. Nu te lăsa influențat! Fii pe cont propriu și distrează-te cu cap și lumea o să fie a ta!
# tuosăfiibineoricearfipelume
# învațăsăalegi
# lumeaeata


duminică, 18 octombrie 2015

Nu "toate-s la fel", ci atitudinea voastră e neschimbată.

Dragi băieți, am să vă dezvălui secretele pentru a deveni bărbați și a cuceri o femeie.
Înainte de a vă arunca cu capul înainte într-o relație, gândiți-vă bine și analizați situația, pentru că de cele mai multe ori, nu știți ce vreți de la viață, cu atât mai puțin de la o femeie. "Vreau sau nu o relație?" Aceasta este întrebarea care trebuie să vă macine mintea. Este de preferat să vă cunoașteți prioritățile, pentru a nu îi reproșa mai târziu, de exemplu, că nu puteți renunța la familie pentru a vă petrece timpul cu ea. Dacă ați trecut acest pas și sunteți siguri, nu o dezamăgiți și fiți pregătiți să-i arătați ce simțiți, oricât de greu ar părea sau oricât de grav ar fi rănit orgoliul vostru. Ea este alegerea voastră, la urma urmelor. Nu faceți promisiuni deșarte pe care nu le puteți respecta. Nu vreți, mai ales la început de relație, să o derutați pe femeia de lângă voi și să o lasați să se îndepărteze din cauza faptului că nu ați putut să fiți acolo pentru ea când avea cea mai mare nevoie, deși vă băteați cu pumnul în piept că o veți susține întotdeauna. Nu o mințiți. O relație frumoasă nu este bazată pe prostii, pe ascunzișuri sau sentimente schimbate de pe o zi e alta. Fii bărbat, fii acela pe care ea se poate baza. Recunoaște-ți vina dacă greșești și nu lăsa totul la voia întâmplării. Ține minte: încrederea se câștigă cu încredere. Dacă vrei să iți petreci timpul cu prietenii, să bei o bere sau pur și simplu îți dorești altceva, doar spune-i și ea va ințelege, dacă, desigur și ea este la fel de sinceră cu tine și devotată relației. Nu îi reproșați nimic, pentru că doare al dracului de tare. Cum am scris mai sus, să nu îi reproșați că nu puteți renunța la familie pentru a vă petrece timpul cu ea. Nu iși dorește acest lucru, nu vrea să faceți un sacrificiu și în niciun caz nu dorește să renunțați la familie pentru ea. Stiți ce vrea ea de fapt? Înțelegere și respect. Timpul va veni și îl va astepta, vă va aștepta și pe voi, dacă îi aratați respect. Ceea ce NU reiese din comportamentul pătat cu minciuni și reproșuri la adresa ei. Fiți atenți!
     Nu exagerați cu vorbele și cu declarațiile pe care nici voi nu le credeți, mult mai bine este să îi arătați de ce faptele fac diferența. Un trandafir sau un mesaj în miez de noapte îi pot aduce un zâmbet pe buze, oricât s-ar simți de rău. Așa că aratați-i de ce ați ales-o pe ea și faceți-o să se simtă iubită.
     Fiți loiali, dragi băieți. Când vă hotărâți să pășiți cu dreptul într-o relație, este clar că trebuie să renunțați la reputația de cuceritor. Femeile nu agreează poligamia, ci din contră, ele adoră loialitatea, sinceritatea și siguranța. Siguranța faptului că mâine nu o vei părăsi pentru o nouă cucerire. Cunosc cazuri de băieți care s-au întors la iubitele lor după ce au fost refuzați de alte femei. Hmm..înțelegeți de ce nu ii pot numi bărbați? Numai băieții iși pot considera iubita, planul de rezervă.
      Să vă spun mai pe îndelete: un bărbat adevarat știe ce iși dorește, atât de la viață, cât și de la femeia de lângă el, iși respectă promisiunile, este sincer si are puterea să recunoască când greșește. La urma urmei, greșeala murturisită este pe jumătate iertată. Bărbatul este alături de iubita lui și îi poate spune cât de mult o iubește, dar mai important, îi și demonstrează acest lucru, prin fapte, fără ca orgoliul să îi fie "smuls" din măduva spinării.
Voi în ce categorie vă clasați in acest moment? Băieți sau Bărbați? Dacă ați înțeles ceva, e că nu "toate-s la fel", ci atitudinea voastră e neschimbată, dragi băieți.

Liceul

Liceul este locul de aur unde ni se scurge tinerețea în mod rapid dar și splendid. Toți ne amintim de anii petrecuți mai mult pe holuri și în curte decât în clase, fugind și ascunzându-ne de profesorii care erau gata să ne noteze absențele. Caragialiștii cunosc cel mai bine dificultatea cu care ieșeai din liceu, fie că aveai sau nu oră. Totuși era amuzant să se cerți cu bodyguard-ul, când tu te zbăteai și jurai că ai terminat pe ziua de azi programul și el nu te lăsa să pleci. Primul an este terifiant, când clasa nu este hotărâtă, dirigintei îi este greu să vă înțeleagă, pe scări este aglomerație și să fumezi nu ai voie. Treaba cu fumatul nu a fost o problemă pentru mine, perfect: mai rămând alte 99.
 Îmi amintesc de ora de fizică, materie pe care am refuzat să o înțeleg. Mă plictiseam enorm, o vedeam pe Tinkerbell, dar ea nu ne vedea pe noi, de aceea striga catalogul de două ori, să fie sigură că nu am fugit sau leșinat...de prea multă distracție, evident. Ora de chimie îmi plăcea, deoarece cu fiecare experiment pe care îl făceam, eram mai aproape să arunc laboratorul în aer, dar din păcate nu s-a întâmplat, cel mult îi ardeam părul colegei mele.
Literatura universală era haos, citeam de frica Sfântului Doi și mă bucuram când profa se certa cu imprimanta toată ora iar eu și colegii scapam de ascultare. Engleza a fost cea mai versificată, în patru ani de liceu, cred că am avut zece profesoare, care se schimbau mai des decât mâncarea de la tonomate.
Biologia era materia de care îmi era cel mai frică, profesoara era veșnic încruntată și concentrată să nu cadă de pe tocurile de 15-20-25-...100 cm, serios, erau extreme, eu aș fi purtat cască de protecție. La ora ei, dacă nu știai lecția ca pe poezie, nu luai mai mult de 5. Atunci am învățat să ne mulțumim cu puțin.


Cea mai dragă ne-a fost diriginta, deși nu ne înțelegeam cu ea, deoarece când își făcea baie pe cap, nu ne auzea. Tot timpul în cei patru ani ne-a fost alături, s-a chinuit cu noi, ne-a oferit bomboane și ne-a motivat mii și mii de absențe, clasa noastră fiind în top la capitolul ăsta.
Bineînțeles, nu aș schimba nimic, Colegiul a avut mai multe părți bune decât rele, directoarea fiind nemaipomenită și organizând tot felul de festivități la care toți luam parte de plăcere, precum: petrecerea de halloween, Union-ul, spectacolele de teatru, concursurile de Crăciun, parada celor de a 12-a și evenimentele din cadrul săptămânii altfel. Era o bucurie, mai ales că teoretic se țin cursurile, dar practic nu. 


Dragi liceeni, vă dau un sfat. Bucurați-vă de cei 4 ani, de toate bârfele, notele, momentele petrecute sub bancă, atunci când încercați să vă abțineți din râs la ore, de profesori, de holurile pline și de fețele adolescentine de care vă va fi dor. Mie îmi este și vă dedic ceea ce am scris, vouă. Bucurați-vă, deoarece, când o să pasiți pentru ultima dată afară din curtea liceului veți conștientiza că acesta este locul cel mai de preț al tinereții voastre. 
Liceul, niciun loc, niciun cuvânt nu va poate stârni atat de multe sentimente, este inadmisibil.

joi, 24 septembrie 2015

Mă iubești sau nu?

     Spune-mi dacă vrei să mă rănești sau îmi vrei binele. Îți dorești să fii acolo pentru mine sau să mă abandonezi într-o baltă de sânge, așa cum au făcut-o și alții, temându-se de faptul că aș putea să îi contaminez? 
     Vrei tu să demonstrezi că poți, sau nu? Oricum ar fi, orice ai avea în minte, spune-mi mai repede pentru că trenul vieții nu are stații, nu așteaptă niciodată pe nimeni! Știu, e trist, dar dacă mâine vei fi la răscruce de drumuri și ți-aș pune întrebarea aceasta: "Mă iubești sau nu?", care ar fi alegerea ta? Oare aș mai fi eu aceea?
     Deși există timp și spațiu, sunt doar niște indici. Universul este imens, în comparație cu dorințele, speranțele și visurile noastre. Pe noi nu ne cunoaște nimeni, dar nici nu am nevoie de alții, atâta timp cât știu că am doi ochi care îi privesc pe ai mei, o inimă care tânjește iubire numai de la a mea, două mâini care mă strâng în brațe indiferent de situație și un suflet care se mulează perfect pe al meu.
     Ziua de mâine nici nu există, este doar șansa noastră la viață măsurată în ore, nu vă lăsați păcăliți. Este ușor să crezi orice, dar eu aleg calea complicată, poate cea fără de scăpare, unde abisul poate fi fără sfârșit. Dar numai urmând această cale, voi conștientiza cine sunt. Labirinte sunt multe, căi încurcate de probleme și mai multe, dar de ce nu încercăm să dăm pagina și să o scriem așa cum ne-am dori să fie? Citiți-vă gândurile! Timpul și spațiul, indiferent dacă există sau nu, nu are vreo relevanță. Deschide ochii, privește imaculatul și așterne-ți viața pe foaie! Tot ce ai visat devine realitate, fie că este scris, pictat sau schițat. Nu, nu, nu șterge! Lasă petele să se exprime, greșelile să se arate și defectele să te reprezinte. Nu fi naiv! Tu ești unic, lasă acest aspect la vedere. Fii un diamant neșlefuit, cui îi pasă? Ceea ce contează este să fii tu. Cum vrei să accepți persoana care va avea să fie centrul Universului tău, dacă tu nu te poți accepta nici măcar pe tine?
     
     Deși există timp și spațiu, sunt doar niște indici. Universul este imens, în comparație cu dorințele, speranțele și visurile noastre. Pe noi nu ne cunoaște nimeni, dar nici nu am nevoie de alții, atâta timp cât știu că am doi ochi care îi privesc pe ai mei, o inimă care tânjește iubire numai de la a mea, două mâini care mă strâng în brațe indiferent de situație și un suflet care se mulează perfect pe al meu.     Ziua de mâine nici nu există, este doar șansa noastră la viață măsurată în ore, nu vă lăsați păcăliți. Este ușor să crezi orice, dar eu aleg calea complicată, poate cea fără de scăpare, unde abisul poate fi fără sfârșit. Dar numai urmând această cale, voi conștientiza cine sunt. Labirinte sunt multe, căi încurcate de probleme și mai multe, dar de ce nu încercăm să dăm pagina și să o scriem așa cum ne-am dori să fie? Citiți-vă gândurile! Timpul și spațiul, indiferent dacă există sau nu, nu are vreo relevanță. Deschide ochii, privește imaculatul și așterne-ți viața pe foaie! Tot ce ai visat devine realitate, fie că este scris, pictat sau schițat. Nu, nu, nu șterge! Lasă petele să se exprime, greșelile să se arate și defectele să te reprezinte. Nu fi naiv! Tu ești unic, lasă acest aspect la vedere. Fii un diamant neșlefuit, cui îi pasă? Ceea ce contează este să fii tu. Cum vrei să accepți persoana care va avea să fie centrul Universului tău, dacă tu nu te poți accepta nici măcar pe tine?     



     STOP! 
     Întreabă-te care sunt motivele pentru care te iubești!
Eu mă iubesc pentru că dețin o sensibilitate cum nu am mai întâlnit la nimeni, de care îmi este frică uneori, de aceea trăiesc într-un glob de cristal, si anume corpul meu, carnea vie care mă acoperă când simt că totul se prăbuște pe sufletul meu. Iubirea pentru mine este amplificată când fac ceea ce iubesc, când lupt pentru ce îmi doresc și când îmi ridic capul cu mândrie din globul de cristal. Defectele fac parte din mine, le iubesc, fiindcă fără ele nu aș mai fi eu...Dacă defectele nu ar exista, cum aș mai știi eu când să tac și când să vorbesc, pe cine să urăsc și pe cine să iubesc? Iubirea pentru mine se transformă în stimă, pentru că datorită amalgamului de lucruri pe care le rostesc și aspecte pe care le gândesc, eu sunt un om fericit pe care aș vrea să îl cunosc și să îi spun că îl iubesc.

duminică, 14 iunie 2015

Iubitule, dacă citești acest fragment acum sau mâine dimineață...

     Noaptea ne surprinde împreună și timpul se oprește în loc. Mirosul lui și sentimentele care îmi salvează gândurile mă cuprind. Brațele protective sunt ca două scuturi, mă feresc de tot ce-i rău și meschin în lume, mă simt în siguranță când mă învăluie și îmi sărută buzele cicatrizate de vechile iubiri. Amintirile s-au potolit și ele, iar eu sunt liberă să trăiesc momentul alături de el. Zâmbetul  meu e sincer, simt că niciodată nu am mai zâmbit la fel. Ochii lui fac dragoste cu ai mei, iar buzele-mi întrepătrund în ascunzișul puterilor. Puteri pe care le dobândesc de la el. Nu am mai lăsat pe nimeni să se apropie astfel de mine, în el am încredere că nu îmi va frânge și ultima bucățică fragilă a inimii. Este tot ce nu pot fi eu și nu exagerez. Pe noi ne leagă infinite asemănări, sinceritatea nefiind calculată și maturitatea nefiind nuanțată.  
     Privesc cerul încărcat de nori și jur că îi aud gândurile. Îi șoptesc la ureche cuvinte care mângâie și aștept ca sufletul să i se vindece. Nu e decât o perioadă de timp până el își va reveni, timpul va reporni, iar eu tot în brațe, ghemuită la pieptul său voi fi. Facem poezie, iubire și toate nebuniile. Îi spun că putem face orice împreună, numai să mă țină de mână!
    
     Îl simt mai apropiat ca niciodată, capul lui stă pe picioarele-mi înghețate de mișcări. Noapte. Nu mai văd nimic acum, decât doi ochi superbi ca luna care îmi vorbesc și-mi spun „ca tine nu-i niciuna!”.
     
     Noaptea e albă, văpăile din ochii noştri răzbat negura de nepătruns. Mă pierd si în ochii lui mă regăsesc.   Albastrul străluceşte, dar mă orbeşte si mă orbeşte cu dragoste. 
     Gândul că ziua de mâine nu va veni mă alină, că va fi veşnic joi si că noi doi nu vom muri. Dar de ar fi să mor, as face-o împăcată, căci eşti tu aici lângă mine, unde mă simt ca acasă, deşi nu văd nimic, nici stele nu sunt, doar posibilitatea zilei de mâine, care nici nu ştiu dacă va veni...vineri. Nu veni! Lasă-mă să mă îmbăt cu acest moment, să mă bucur de infinita tinerețe si să joc rolul lui Rose. 
     Nu mă amăgi, nu pleca şi tu...iubire, te strig. Te-am trezit? Linisteşte-te, Eşti cu mine. Ai încredere în mine? 
     Îmi tremură buzele, îi spun lui să se liniştească, dar eu sunt un dezastru. Oare chiar mă ascultă? Pe mine? Ce vede în mine? Mă întreb, mintea mi-e răvăşită, calmul e dus de mult, bate inima-mi pieptul meu, sunt un pericol iminent, nu mă pot opri, erup - si iată ca îl întreb scurt: mă iubeşti?
     Face o mişcare pe care nu o văd, căci nu mă uit la el. E nedumerit, se uită la mine si zambeşte...

     -Tu nu vezi ce văd eu în tine, de ti-aş putea arăta...dar nu ar mai fi la fel. Eşti fata care mi-a răpit privirea si atenţia cu un zâmbet pe care nu l-am mai intâlnit, hipnotizant. Ştiai de la început ce aveai să îmi faci si totuşi nu te-ai oprit. De două ori te-am văzut în seara aia, stăteai pe bancă, aşteptai. Ştiu eu ce nenorocit te-a lăsat acolo. Când te-ai ridicat să pleci, mi-am spus că acela este momentul. Şi chiar a fost, căci dacă nu era, noi nu eram acum aici, două suflete pierdute-n noapte.
     -Când ai venit la mine...aveai emoții?
     -Da...dar mi-au trecut de îndată ce am început să vorbim. Eşti altfel, ne-am înţeles din prima clipă.
     -Mi-a părut atât de rău când ai plecat...mă simteam goală. Atât pe dinăuntru, cât si pe dinafară. Ştiu că trebuia să mă intâlnesc cu un anume cineva şi îi sunt recunoscătoare, dacă nu era el, nu te cunoşteam niciodată...Banca ar fi fost pustie, tu ai fi fost cu altcineva, oriunde altundeva, dar nu pe strada mea.
     -Nu iți face griji, ne întâlneam şi mai târziu de era, căci nu destinul stătea în calea mea.

     

     
     Şi atunci mi-am dat seama, nu a fost vorba de o seară, de un moment, sau de iubire, de vină a fost destinul, deoarece el a decis ca noi să ne întâlnim la sfârsit de ianuarie, început de februarie, moment, despre care nu am crezut că îmi va schimba viaţa.




    
 p.s Iubitule, dacă citești acest fragment acum sau mâine dimineață, să nu te miri, căci este proiecția nopții trecute, pe care o experimentez în minte de fiecare dată când gândul îmi zboară la tine de fiecare dată, timp de patru luni.

vineri, 5 iunie 2015

Fluturele și zmeul

     Fluturi. Peste tot fluturi. De dimineață, pe poza de album, zburând și fluturându-și formele ca niște nebuni, în mod iluzoriu, ca și cum aripile și le-ar frânge. Sunt printre paginile unei cărți impecabile, albe, parcă stropite doar în colț de culorile orbitoare ale fluturilor care zboară din pagină în pagină. Sunt și în părul fetei care trece cu privirea în pământ pe lângă mine și pe caietul Melindei.Privesc cerul și o multitudine de insecte fabuloase îmi bucură ochii. Mov, roșii, turqouise, verzi, galbeni, dar unul albastru se oprește și mă privește. Ce ciudat...aripile-i vorbesc și îmi șoptesc „Te iubesc!” 
     Pășesc tot timpul și deși hainele-mi sunt negre, mă colorez în ochii oamenilor, privirea lor îmi dă putere. Inima îmi este mângâiată de mii de sentimente, stomacul mi-este plin de fluturi care zburdă liber. Jocul lor reprezintă piesa pe care îmi trăiesc viața și plutesc peste soare și sub lună. Sunt Hyperion. Nu mă vezi, dar mă poți simți, sunt fluturele pierdut, din poza de album de zi cu zi. Astăzi este primul capitol din restul vieții mele și mă caut pe mine, căci nu mă pot vedea, nici pe mine, nici persoana mea.Zbor! Mă uit la ceilalți, îi aprind și le răsucesc mintea. De optsprezece ani mă tot plimb și trăiesc, mă ridic și îmbrățișez astrele, copacii și zmeul...cu părul blond și ochii albaștri ca cerul.Dar el nu mă poate vedea, și aș vrea, cu un sărut să îi arăt lumea.     
     -Te-aș lua de mână, dragul meu, să îți citesc cât în lună și-n stele că ești arzător ca ele.     
     -Iubito, te aud, nu coborî din cer pentru mine. Nu vreau să te sufoc cu dragostea mea, nici să îți frâng aripa. Știi că nu aș putea să te văd, decât dansând pe bătaia din inima mea. Ființă plăpândă, nu îmi doresc să te rănesc. Sărută-mă tu, învață-mă tu să îți dau drumul să zbori, căci tu nu ai fost a mea și nici a altcuiva. Vei rămâne o mică fată cum nu am mai cunoscut, pe nume Roxana.

vineri, 22 august 2014

50 de lucruri pe care le înveți în viață

 1.     Sinceritatea este cel mai de preț lucru.
 2.     Nu este bine să judeci, trebuie să cunoști înainte să iți faci o părere eronată.
 3.     Oamenii nu se pot schimba, deși încearcă din răsputeri.
 4.     Dacă ai ambiție, poți face orice iți propui.
 5.     Prima iubire nu îmbătrânește niciodată.
 6.     Dacă nu te eliberezi de trecut, nu mai ai șansa să descoperi și să traiești prezentul. 
 7.     Dacă ești pe moarte, dintr-odată toată lumea te iubește.
 8.     Ca să ştii să comunici, mai întâi trebuie să înveți să asculți.
 9.     Muzica este cea care poate calma câmpul de luptă.
10.    Dacă te lași influențat de toți, vei ajunge ce vor ei să fii.
11.    Ura este cel mai sincer sentiment.
12.    Dacă apreciezi pe cineva pentru efortul depus, trebuie să îi mărturisești!
13.    Toată lumea are un secret pe care nu îl va spune niciodată.
14.    Bărbatul este în totalitate sincer, doar când este beat.
15.    Prietenia adevarată este bazată în mare parte pe încredere și respect.
16.    Dacă fericirea altcuiva este mai presus de fericirea ta, iubești.
17.    Cele mai minunate lucruri în viață nu le vezi, ci le simți.
18.    Este o mare diferență între aparență și esență.
19.    Toată lumea are două fețe, depinde de ceilalți dacă iși dau seama sau nu.
20.    Când ești nervos și nu știi ce să spui, critici.
21.    Timpul trece ușor atunci când îl petreci cu persoanele care te fac fericit.
22.    Îndată ce nu mai cauți defecte la oameni, descoperi cu totul alte persoane.
23.    Când urmăreşti doar un singur lucru, inevitabil le ratezi pe celelalte.
24.    Ce este al tău este pus de-oparte.
25.    Cu cearta nu rezolvi nimic.
26.   Există momente în viață când te îndrăgostești de oamenii care îți acordă doar puțină atenție.
27.    Cuvintele pot inspira.
28.    Este foarte greu să respecți o promisiune, iar să o încalci prea ușor.
29.    Zâmbești incontrolabil atunci când te gândești la cineva cu pasiune.
30.    Tu ești tot ce ascunzi, totul sau nimic.
31.  Poate gândești diferit, arăți diferit, vorbești diferit, dar nu ai crescut, ci doar te-ai schimbat.
32.    Cu toții avem un scop.
33.    Orice vezi te poate inspira. Fii atent!
34.    Nu îți poți da seama de nimic, decât dacă te arzi pe propria piele.
35.    Viața e mult prea complicată, dar nu este în totalitate vina noastră.
36.    Iubirile îți rătăcesc prin gânduri prea mult, prea des.
37.    Distanța strică tot, distruge relații și îngroapă sentimente.
38.    Vremurile se schimbă și noi la fel.
39.   Fericirea este doar o amânare a stresului, a lucrurilor și a emoțiilor pe care nu le mai simțim.
40.   Cuvintele ar trebui să fie mai presus decât tăcerea.
41.   Nu suntem așa cum vrem să fim.
42.   Iubim doar lucrurile pe care nu le putem avea.
43.   Trăim, dar nu cu adevărat.
44.   Numai umbra e cea care te însoțește peste tot, orice ar fi.
45.   Nu mă pot gândi la un zâmbet fără să zâmbesc.
46.   Pierderea singurătății înseamnă pierderea de sine.
47.   Încercăm să le facem tuturor pe plac, dar nu reușim.
48.  Când vei ajunge să te privești din altă perspectivă, prin ochi diferiți, vei înțelege tot ce era neclar până atunci.
49.   Timpul nu vindecă nimic.
50.   Bucuria scrisului este mai tare decât heroina însăși.